Tulburarea anxioasa sociala

Tulburarea anxioasa sociala, cunoscuta si sub denumirea de Fobie Sociala, este definita in DSM-V (2016) drept o „frica sau anxietate marcata privind una sau mai multe situatii sociale in care individul ar putea fi expus evaluarii de catre ceilalti” (202). Contextele in care aceasta posibila evaluare poate pune presiune pe individ pot fi extrem de variate, de la simpla aparitie in public, la a vorbi in public si sustinerea unor prelegeri, la situatii noi si interactiune cu persoane necunoscute. Se pare ca tulburarea debuteaza in medie pe la 13 ani, conform studiilor din SUA, circa 75% din persoane semnaland debutul intre 8 si 15 ani. Aceasta tulburare necesita abordare prin prisma contextului socio-cultural in care apare, deoarece in diverse culturi ale lumii, anxietatea in mediul social e considerata naturala, o forma de respect si buna purtare.

Simptomele si diagnosticul anxietatii sociale

Dupa eliminarea oricaror cauze biologice, organice sau medicale care o pot cauza, psihologul are in vedere faptul ca aceasta anxietate sociala are de obicei in spate o teama de respingere, de depreciere, de a fi pus in dificultate, de umilire, uneori o frica exagerata chiar de ridicol, de a se face „de ras”. In functie de gradul de severitate, aceasta fobie poate avea manifestari variate. Copiii pot avea reactii de plans, tantrum sau crize de nervi, agatare de parinti/ingrijitori, tendinta de retragere si evitare a contactului cu ceilalti. Adulti pot ajunge sa evite in mod repetat o anumita situatie, pot avea blocaje de comunicare, teama de expunere, disconfortul imens resimtit de ei in contextele fobice putand provoca deficite majore in toate planurile vietii, de la planul personal, la cel social si cel profesional.

Frica de evaluare si de aprecierea negativa constituie, conform DSM-V (2016), elementele principale in diagnosticarea fobiei sociale, persoana ajungand sa se teama chiar de unele manifestari specifice fobiei, precum tremor, transpiratii, eritem facial, balbism si alte simptome. Evitarea unui context sau factor fobic poate fi „subtila” (de exemplu, contactul vizual limitat, retragere, redirectionarea atentiei spre alte obiective ori persoane), sau chiar „evidenta” (de exemplu, refuzul de a merge la scoala, la facultate, la petreceri etc.).

Persoanele cu anxietate sociala evalueaza nerealist si exagerat posibilele riscuri si pericole de a fi evaluate negativ. In general, perturbarea se manifesta pe o perioada de cel putin 6 luni, desi durata poate varia – acesta fiind criteriul de diferentiere intre tulburarea anxioasa sociala/fobia si frica sociala tranzitorie care apare frecvent la copii si adulti. In cazul fobiei, frica, anxietatea sau evitarea interfereaza semnificativ cu viata si rutina persoanei, cu functionarea sociala si profesionala, cu relatiile personale, creand un disconfort clinic major. Tulburarea este evidenta atunci cand o persoana renunta la a face o activitate sau chiar la serviciu din cauza simptomelor anxietatii sociale, cautand posturi si activitati fara prea mult contact social, activitati retrase, solitare.

Exista mai multi factori care pot predispune persoana la aparitia fobiei sociale, de exemplu factori genetici, fiziologici si epigenetici (caracter nevrotic mostenit de la predecesori, modele comportamentale parentale), factori de temperament si personalitate (de exemplu, inhibitie, tendinte nevrotice), factori de mediu (precum maltratare, traume si experiente stresante in copilarie, mediu violent s.a.).

Evaluarea psihologica identifica si comorbiditatile asociate acestei fobii si face diagnosticul diferential pentru a identifica daca fobia este de fapt o fobie sociala si nu o agorafobie (de exemplu, cf. DSM-V, „indivizii cu tulburare anxioasa sociala sunt de obicei calmi daca sunt complet singuri, ceea ce nu se intampla in agorafobie”); sau o tulburare de panica, anxietate generalizata, tulburare anxioasa de separare, fobii specifice, mutism selectiv si alte tulburari psihologice.

In concluzie, aparitia tulburarii, conform studiilor din SUA si Europa, are la baza un istoric de inhibitie sociala sau timiditate in copilarie. Tulburarea anxioasa sociala necesita tratament psihologic, ea putand fi comorbida cu alte tulburari, avand simptome ce pot dezechilibra viata unei persoane pe mai multe planuri, adesea cu efecte negative asupra sanatatii psihice si chiar fizice. In astfel de cazuri, psihologul este un ajutor de incredere in tratarea fobiei sociale si a dificultatilor psihosomatice pe care aceasta le cauzeaza unei persoane.

Referinte bibliografice:

• DSM-5 Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale – APA, ed. 5. (2016). Bucuresti: Editura Medicala Callisto.