Frica si tipurile de fobii

SCURTA ISTORIE

Termenul de fobie isi are originea in limba greaca – phobos.

Phobos era unul dintre cei doi fii gemeni ai lui Ares, zeul razboiului.

Phobos – frica Deimos – teroare Ei il insoteau pe Ares pe campul de lupta, semanand frica si teroare in randul adversarilor.

Hippocrate descrie primul simptomele aferente fobiei, dar Celsus este cel care atribuie un termen, pe care l-a preluat din limba greaca.

Fobiile deriva din fricile care stau in spatele fobiilor, unele fiind irationale sau exagerate.

TIPURI DE FOBII

Cele trei mari categorii de tulburari fobice sunt:

Agorafobia: fobia de spatii publice, indepartate de cele familiale si protective, mai ales in aglomeratii;

Fobia specifica: frica de inaltimi, spatii inguste, animale, apa, foc, tunete etc.;

Fobiile sociale: frica de a se manifesta in fata unui public ce il poate critica, imprejurare in care deseori roseste;

Elementul comun al tulburarilor fobice este frica si persistenta.

AGORAFOBIA

Agorafobia este destul de des intalnita. Apare de regula intre varsta de 20-40 de ani, sau mai devreme la copilul care are alte tulburari fobice, cum ar fi fobia de intuneric sau anxietatea de separare de parinti.

Este definita ca fiind frica de spatii publice deschise sau de spatiile aglomerate. Putem mentiona mersul la piata, magazine, gara, banca etc.

Frica pe care o persoana cu agorafobie o resimte este una puternica.

Agorafobia afecteaza mai mult femeile decat barbatii, iar daca boala nu este tratata se poate ajunge pana acolo incat pacientul nu mai poate iesi din casa.

Din cauza fricii, calitatea vietii lor se reduce simtitor, iar activitatile in care se implica agorafobicii se restrang si ca numar si ca spatiu.

METODE TERAPEUTICE

Tratamentul de electie este al terapiei prin expunere.

Pacientii se confrunta si raman in contact cu ceea ce evita si le produce frica, pana in momentul in care anxietatea lor este ameliorata treptat printr-un proces denumit obisnuinta.

Terapia cognitiv-comportamentala presupune invatarea pacientilor sa isi recunoasca si sa isi controleze gandirea distorsionata si falsele credinte.

FOBIA SOCIALA

Fobia sociala reprezinta o teama exagerata a unei persoane de a se expune la anumite situatii sociale pentru a nu fi evaluata in mod negativ de catre ceilalti. In general, aceste persoane:

• nu au incredere in ele insele;
• se autoevalueaza negativ;
• se asteapta sa fie respinse de cei cu care interactioneaza.

Toate aceste aspecte le determina sa evite relatiile sociale.

Fobia sociala conduce la:

• izolare sociala;
• dependenta de unele stimulente cu scop de dezinhibare: alcool, droguri.

TERAPIE FOBIE SOCIALA

Are drept scop ca persoana cu fobie sociala sa se angajeze in interactiuni sociale si sa fie reintegrata. Din punct de vedere psihologic se utilizeaza terapia cognitiv-comportamentala.

FOBIA SPECIFICA

Fobia de animale sau insecte: apare de obicei inainte de varsta scolara fara a se putea preciza un motiv special. Cand fobia apare dupa aceasta varsta, poate fi precizata o intamplare (de exemplu: copilul a fost muscat de un caine).

Mai frecvente sunt fobiile fata de serpi, caini, pasari, soareci si paianjeni.

Fobia de fenomene naturale: apare de obicei in copilarie. Aici intra teama de fenomene naturale, exemplu: furtuni, apa, inaltimi. Teama de inaltimi, teama de a nu aluneca sau a se prabusi. Teama de intuneric este frecvent intalnita la copii si uneori la varsta adulta.

Fobia de sange, injectii sau vatamari corporale apare la varsta prescolara sau mai tarziu.

TERAPIE FOBIA SPECIFICA

Cea mai inovativa metoda de tratare a fobiilor specifice este terapia prin expunere virtuala.

Terapia virtuala s-a dovedit extrem de eficienta in cazul fobiilor de:

• zbor;
• teama de a vorbi in public;
• frica de inaltimi;
• furtuni;
• spatii inchise;
• anxietatea sociala resimtita de copii in scoala.

Expunerea la un stimul se face pana cand nivelul anxietatii sale ajunge la un nivel confortabil, pe care pacientul sa il poata gestiona, iar apoi se trece la expunerea la un alt stimul.