Tulburarea anxioasa generalizata

Tulburarea anxioasa a fost definita ca teama fara obiect, manifestata prin neliniste psihomotorie, modificari vegetative si disfunctii comportamentale.

Tulburarea anxioasa patologica reprezinta un raspuns inadecvat la un stimul dat sau doar anticipat, real sau imaginar. Este intensa, persistenta si depaseste capacitatea individului de a se adapta, devenind chiar invalidanta ca urmare a aparitiei conduitelor de evitare a situatiei anxiogene sau/si a retragerii sociale (Prelipceanu, D., 2015).

Tulburarile anxioase (conform clasificarii DSM IV cit. in Tudose, Tudose, Dobranici, (2011)) se grupeaza in urmatoarele categorii:

• tulburari anxioase fobice (fobia specifica, fobia sociala, agorafobia)
• atacurile de panica
• tulburarea anxioasa generalizata
• tulburarea obsesiv-compulsiva
• reactia acuta la stres
• tulburarea de stres posttraumatica

Anxietatea generalizata

Aceasta tulburare are ca particularitate teama si ingrijorarea excesiva a pacientului, care se manifesta aproape continuu, fiind dificil de controlat si suficient de frecventa incat sa apara intr-un interval de minim 6 luni. Anxietatea generalizata poate provoca disconfort clinic semnificativ sau poate afecta zone de functionare, precum domeniul profesional, social sau alte domenii importante pentru pacient (Gabbard, 2014). Subiectul este constient de absenta unei primejdii obiective, dar nu poate sa se impiedice sa fie cuprins de un sentiment de insecuritate. Subiectul afirma ca nu-si poate controla anxietatea, aceasta stare fiind insotita de dificultati de concentrare, iritabilitate, tremor, transpiratii, ameteli, palpitatii, gura uscata, disconfort epigastric, dificultati de concentrare (Ionescu, Blanchet, 2013). La acestea se asociaza tensiune musculara, insomnii, neliniste psiho-motorie, teama ca o persoana apropiata va suferi un accident sau i se va intampla ceva rau. Intensitatea, durata, frecventa anxietatii sunt disproportionate fata de probabilitatea efectiva sau impactul evenimentelor receptate ca fiind un pericol (Prelipceanu, D., 2015).

Deoarece psihologii clinicieni si psihoterapeutii intalnesc adesea pacienti care isi fac cronic griji din orice si care au dificultati mari de a munci din cauza anxietatii permanente, tratamentul este extrem de important (Gabbard, 2014). Tulburarea de anxietate generalizata evolueaza cronic, cu posibile remisiuni periodice si se asociaza cu alte tulburari anxioase si/sau depresie. Pentru aceasta se utilizeaza tratamentul medicamentos cu antidepresive, durata necesara a tratamentului initial fiind de cel putin 6-12 luni, iar pentru tratamentul de mentinere, pentru a evita recaderile, se recomanda o durata de 1-2 ani (Prelipceanu, D., 2015).

De asemenea, in vederea gestionarii cat mai urgente a simptomelor de anxietate, se aplica si tratamentul psihoterapeutic. Acesta combina terapia cognitiv-comportamentala, psihoeducatia, auto-monitorizarea simptomelor cu tehnici concentrate pe respiratie si relaxare. Pot fi aplicate si tehnici dintr-o abordare relationala, o relatie terapeutica eficienta contribuind la cresterea auto-reglarii afectului prin acordarea terapeutului la client atat verbal, cat si non-verbal. Se poate aplica si abordarea structurala explorand originea anxietatii in copilarie, oferind un spatiu terapeutic sigur in care emotiile reprimate, nevoile, fricile si dorintele pot fi asumate, articulate si constientizate (Gilbert, Orlans, 2013).

Bibliografie:

• Gabbard, G.O., (2014). Tratat de psihiatrie psihodinamica. Bucuresti: Trei.
• Gilbert, M., Orlans, V. (2013). Terapie integrativa. 100 de puncte cheie si tehnici. Bucuresti: Liber Mundi.
• Ionescu, S., Blanchet, A. (2013). Tratat de psihologie clinica si psihopatologie. Bucuresti: Trei.
• Prelipceanu, D., (2015). Psihiatrie clinica. Bucuresti: Ed. Medicala.
• Tudose, F., Tudose, C., Dobranici, L. (2011). Tratat de psihiatrie si psihiatrie pentru psihologi. Bucuresti: Trei